Îmi cer scuze pentru că ți-am privit sufletul în feluri cum nimeni nu a mai făcut-o, îmi cer scuze pentru că am văzut în tine lucruri pe care ai încercat să le ascunzi. Lucruri și sentimente ce au stat ascunse atât de mult timp încât au putrezit, iar atunci când vei vrea să te mai folosești de ele nu va mai fi posibil.
Îmi cer scuze pentru că te iubesc. Aș vrea să folosesc timpul trecut și să spun că “te-am iubit”, dar chiar dacă mă rănești, sufletul meu nu a încetat să te iubească. Aș vrea să pocnesc din deget iar sentimentele față de tine să dispară dar asta m-ar face mai puțin om, mai puțin eu.
Îmi cer scuze pentru momentele în care aveai sufletul distrus iar eu te țineam în brațe încercând să lipesc totul la loc și să te ridic cât mai sus.
Îmi cer scuze că am încercat să îți arăt cine ești și pentru că nu am crezut că ești așa cum pretindeai de fapt.
Îmi cer scuze că te-am pus pe locul 1, uitând pur și simplu că și eu exist pentru mine.
Îmi cer scuze pentru importanța oferită în fiecare zi, pentru felul meu excesiv de a te iubi și a te urca pe un piedestal.
Îmi cer scuze că te-am apărat ca o leoaică în fața tuturor de fiecare dată când deschideau gura și încercau să te înjosească.
Îmi cer scuze pentru că te-am prezentat părinților, iar mama tot ceea ce face acuma este să mă întrebe în fiecare zi ce faci.
Îmi cer scuze pentru că am apărut în viața ta și ți-am dat-o peste cap încercând să simți că trăiești alături de mine.
Și în ultimul rând îmi cer scuze pentru că deși te iubesc, aleg să mă îndepărtez de tine. Amândoi știm că nu vei mai găsi pe nimeni ca mine, iar nici eu pe cineva ca tine.
Semnat, a ta regină.