Am fost regina ta, ai fost regele meu.
Am cucerit războaie și suflete împreuna.
Tu regele de negru, iar eu regina de alb.
Am dorit atât de mult să îți aparțin, să fim împreuna încât ți-am permis să ma transformi, să ma vopsești din alb în negru.
La început mi-a plăcut; era ceva nou și misterios, vedeam viata dintr-o perspectiva noua alături de tine. Dar după ceva timp te-ai schimbat. Ai realizat că nu este îndeajuns să mă vopsești, ai realizat că nu poți transforma lumina în întuneric pentru totdeauna pentru că lumina mereu va găsi o cale de a pătrunde prin întuneric.
Oricât de mult as fi vrut să iți aparțin, nu eram regina ta de negru.
La un moment dat ai avut impresia că ți-ai zărit regina prin mulțime și m-ai abandonat în mijlocul lumii, în ploaie fără măcar să iți pese. In timp ce ploaia ștergea orice urma de vopsea , am înțeles că de fapt nu ți-a păsat niciodată.
Am fost doar o provocare, m-ai vopsit și mi-ai schimbat înfățișarea, mi-ai luat lumina ce mereu m-a făcut specială , m-ai făcut să devin ca toți ceilalți, iar atunci misterul a dispărut.
Dar acum eu sunt fericită. Sunt din nou regina de alb, acea regina puternică plina de lumină și mereu cu zâmbetul pe buze.
Sunt regina de alb ce își așteaptă regele de alb pentru care nu voi fi nevoita să mă vopsesc sau să sufăr.
Iar tu .. ești doar un pion, un pion ce se crede rege. Ai înfățișarea unui rege dar nu ești decât un simplu pion distrus căruia ii face plăcere să poarte măști.
Un rege nu produce fisuri în sufletul nimănui, mai ales al unei unei regine indiferent de culoare ei.
Un adevărat rege respectă o femeie chiar dacă nu o iubește.
Asa că dragul meu pion, ai grijă! Nu mai vopsi suflete și nu le mai permite altora să-l vopsească pe al tău deoarece prea multe culori îl pot distruge!